Skip to main content

Arh. Louis Pierre Blanc

Povestea Casei: O Bijuterie a Micului Paris

Stimabililor, dacă tot ați așezat „cutia cu poze” pe pătratul magic și v-ați pregătit sufletul și trupul pentru un ospăț cu dichis, se cade să vă spunem povestea locului în care vă aflați. Ați trecut pragul la Zexe Blanc, dar, de fapt, sunteți musafiri în însăși casa ilustrului arhitect elvețian Louis Pierre Blanc.

Dacă pașii v-au purtat până la numărul 6 din Piața Gheorghe Cantacuzino (pe fosta uliță a Polonei, cum îi mai spuneau bucureștenii de altădată), să știți că zidurile de aici respiră aerul rafinat al anului 1888. Această mândrețe de așezământ a fost ridicată chiar de domnia sa, pentru a-i servi drept reședință alături de prima sa soție, distinsa doamnă Elena Suțu, coborâtoare dintr-o veche și nobilă familie de domnitori ai Moldovei. Vă puteți lesne închipui ce serate cu ștaif și ce protipendadă a trecut pragul acestor saloane în vremurile de aur ale orașului!

La Zexe Blanc, am socotit că o asemenea moștenire arhitecturală nu trebuie să stea ascunsă, ci se cuvine a fi trăită și savurată pe îndelete. Am redeschis porțile acestei reședințe nobiliare pentru a îmbina splendoarea Micului Paris cu acel gust românesc inconfundabil pe care îl cunoașteți dintotdeauna. Aici, sub stucaturile de epocă, așezăm pe mese aceleași bucate cinstite care au făcut din ospățul Zexe o tradiție pentru o clientelă aleasă. Nu am schimbat nimic din excelența gastronomică cu care v-am obișnuit, doar i-am dăruit o scenă cu adevărat grandioasă.

Cine a fost Monsieur Louis Pierre Blanc?

În timp ce vă bucurați de gastronomia Zexe, vă invităm să vă gândiți că omul care a locuit între aceste ziduri este cel care a desenat unele dintre cele mai falnice clădiri ale României.

Dacă astăzi ne mândrim cu un București supranumit „Micul Paris”, i-o datorăm în mare parte acestui domn cu viziune. Născut la Geneva în 1860 și școlit la prestigioasa École des Beaux-Arts din Paris, domnul Blanc a sosit pe meleagurile noastre la recomandarea bunului său prieten, arhitectul Ion Mincu. Și ce bine că a venit! Timp de aproape două decenii, a presărat peste orașul de pe Dâmbovița rigoarea elvețiană și eleganța inconfundabilă a Renașterii și a academismului francez.

Așadar, dragi mușterii, priviți în jur, închinați un pahar de vin bun în cinstea poveștilor de ieri și bucurați-vă din plin de ospățul de astăzi. Căci istoria se scrie mai frumos la o masă îmbelșugată! Parol! 🍷

Clădiri semnate de Arh. Louis Blanc 

Institutul de Bacteriologie „Victor Babeș” din București

O clădire impunătoare așezată pe malul Dâmboviței, menită să servească științei cu aceeași eleganță cu care servea și frumosul. A fost desenată cu o rigoare desăvârșită, specifică arhitectului elvețian. Astăzi, profilul său rămâne o mărturie a felului în care domnul Blanc știa să dea noblețe oricărei instituții.

Casa Ion Lahovary din București

Ridicată în anul 1889 pe Calea Dorobanților, această reședință a fost gândită pentru una dintre cele mai influente familii ale vremii. Casa îmbină proporțiile armonioase cu decorațiunile rafinate, atrăgând privirile oricărui trecător. Este o dovadă clară a gustului aristocratic din Micul Paris.

Casa Maria Lahovary din București

Aflată tot pe Calea Dorobanților la numărul 39, această bijuterie arhitecturală a fost finalizată în același an 1889. Fațada sa grațioasă ascunde o istorie bogată și amintește de seratele pline de ștaif ale elitei bucureștene. Arhitectura ei poartă semnătura inconfundabilă a academismului francez.

Casa Nicolae Filipescu din București

Zidită între anii 1888 și 1890, casa se află astăzi pe strada Batiștei la numărul 13, având adrese mai vechi pe strada Scaune și fosta Batiștei. Această reședință extrem de spațioasă se înalță mândră pe subsol, parter și etaj, ieșind în evidență prin ferestrele canelate și ancadramentele deosebite. Este un exemplu absolut de locuință boierească ridicată cu cel mai mare simț de răspundere.

Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor din București

Inaugurat în anul 1895, palatul domină inima Capitalei cu o monumentalitate cu totul aparte. Clădirea găzduiește și astăzi Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, păstrându-și neatinsă grandoarea de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Fațada sa impresionantă invită și acum la respect și profundă admirație.

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Maestrul a lăsat o moștenire impresionantă și dincolo de Capitală, tocmai în inima Moldovei. Construită între anii 1893 și 1897, universitatea este o veritabilă capodoperă a arhitecturii de stat. Holurile sale ample și fațadele impunătoare au format zeci de generații de tineri studioși.

Casa Take Ionescu din București

O altă reședință de seamă a Capitalei poartă amintirea marelui om politic Take Ionescu. Această casă reflectă perfect statutul nobil al proprietarului său printr-o fațadă desenată cu mare subtilitate. Arhitectul a știut să creeze aici un spațiu potrivit pentru deciziile care au marcat istoria țării.

Palatul H. Spayer din București

Ridicat la început de nou secol, în anul 1900, acest palat este o adevărată nestemată a arhitecturii civile. Clădirea a fost gândită să impresioneze de la prima vedere prin detaliile sale bogate și proporțiile desăvârșite. O plimbare prin fața acestui edificiu te întoarce imediat în vremurile de aur ale orașului.

Palatul Facultății de Medicină din București

Lucrările pentru acest edificiu uriaș au durat din anul 1895 până în 1902, rezultatul fiind o capodoperă ce taie pur și simplu respirația. Palatul îmbină sobrietatea necesară științei medicale cu o grandoare de necontestat. Scările sale somptuoase și coloanele clasice demonstrează geniul unui arhitect care a construit pentru eternitate.

Adresă

Piața Gheorghe Cantacuzino, nr. 6

București, România

Adresă

Piața Gheorghe Cantacuzino, nr. 6

București, România